SERIA DE CALCULATOARE DACICC

La putin timp după infiintarea Institutului de Calcul al Academiei, Filiala Cluj-Napoca (in 1957), la initiativa si sub conducerea academicianului Tiberiu Popoviciu, in programul acestuia a fost inclus ca obiectiv principal construirea unui calculator romanesc tranzistorizat. Un astfel de obiectiv a reprezentat, la vremea respectiva (in 1959), o mare cutezanta. Grupul de ingineri si matematicieni care s-au angajat intr-un astfel de proiect mai lucrase totusi la constructia unui calculator cu relee electromecanice, numit MARICA – Masina Aritmetica a Institutului de Calcul al Academiei. Aceasta experienta a creat o buna scoala in ceea ce priveste construirea unui calculator automat si a constituit un imbold pentru echipa respectiva de a indrazni mai mult. MARICA a reprezentat un succes anuntat in reviste de specialitate importante chiar si de peste hotare (in Italia) si totodata punerea in practic a teoriei mecanismelor automate, dezvoltata de academicianul Grigore C. Moisil, la Universitatea din Bucuresti. Dupa cum este cunoscut, primul calculator electronic cu tuburi electronice construit in Romania a fost CIFA-1 – Calculatorul Institutului de Fizica Atomica – realizat dupa un proiect al inginerului Victor Toma si care a fost pus în functiune in anul 1957. In 1961 se pune in functiune MECIPT-1, tot cu tuburi electronice, la Institutul Politehnic din Timisoara, iar in 1963 a fost dat in exploatare la Cluj-Napoca calculatorul DACICC-1.

In perioada 1959-1963, din grupul care s-a ocupat de constructia calculatorului DACICC-1 au facut parte inginerii Farkas Gheorghe, Bocu Mircea, Azzola Bruno si matematicienii Emil Munteanu, Liviu Negrescu si Teodor Rus. Calculatorul DACICC-1 a fost realizat cu tuburi electronice si tranzistori. Munca de construire a acestui calculator nu a fost deloc usoara. Realizarea diverselor componente electronice ridica mereu alte si alte probleme specifice. Imi amintesc, de exemplu, de incalzirea mult peste limita admisa a diverselor componente electronice, lucru care a facut necesara realizarea de sisteme de racire. Cei trei matematicieni s-au ocupat de programarea in limbaj - masina a calculatorului DACICC. Aceasta a creat cele mai mari dificultati, caci un program pentru calculator aparea ca o succesiune de cifre 0 si 1, iar o singura greseala de interpretare a unei cifre 0 sau 1 facea, evident, ca programul sa nu mai fie corect. Au fost aici primele incercari de limbaj de asamblare, precum si alte forme de automatizare a activitatii de programare. Aparuse, de exemplu, limbajul ALGOL-60 care oferea o noua perspectiva a activitatii de programare a calculatoarelor.

A urmat, apoi, construirea calculatorului DACICC-200, complet tranzistorizat, cu multe imbunatatiri atat in ceea ce priveste constructia calculatorului, cat si programarea acestuia, finalizat in anul 1968 si livrat Institutului Central de Cercetari Agricole. Din punct de vedere tehnologic, DACICC-200 apartinea generatiei a doua de calculatoare, dar el continea multe elemente si concepte ale generatiei a treia (lungimea cuvantului era de 32 biti, memoria era organizata in octeti adresabili cu control de paritate, dispunea de un sistem hardware de tratare a intreruperilor, de o serie de mecanisme de executie paralela a operatiilor etc). Din punct de vedere software, la DACICC-200 apare, pentru prima data la noi in tara, notiunea de sistem de operare pentru un calculator de conceptie proprie. Sistemul de operare al calculatorului DACICC-200 continea un monitor care realiza gestiunea perifericelor, tratarea intreruperilor, precum si gestiunea regimului de lucru multitasking. Mai cuprindea, de asemenea, un compilator FORTRAN, doua asambloare pentru doua limbaje de programare (PAS si MOL), un incarcator si un bibliotecar.

In 1973, s-a infiintat la Cluj un Centru de Calcul Electronic Teritorial, condus de Vasile Peteanu, si o filiala a Institutului de Tehnica de Calcul din Bucuresti. Apoi, la Facultatea de Matematica, luase fiinta in 1962 Sectia de masini de calcul, pentru care s-au format cadre didactice proprii (acad. D.D. Stancu, prof.dr. Gr. Moldovan, C. Tartea etc.). Incepand cu 1971, se reorganizeaza invatamantul de informatica in Romania, iar la Universitatea Babes-Bolyai se infiinteaza in 1975 un centru de calcul (director Gr. Moldovan, pana in 1992) cu personal propriu, cu autofinantare, care va realiza servicii pentru toate universitatile din Cluj-Napoca. Astfel, centrul universitar Cluj-Napoca devine, pe linie de invatamant si productie, un punct important pentru dezvoltarea informaticii de la noi. A fost o etapa care a pregatit Romania pentru tot ceea ce a urmat cu adevarat revolutionar in domeniul informaticii, dupa 1990.